Premiile Bienalei 2011Premiul "Vorel": Atena Elena Simionescu Premiul pentru Pictură: Constantin Tofan Premiul pentru Grafică: Kálmán Enikö Premiul pentru Sculptură: Onisim Colta Premiul UAPR: Felix Aftene Premiul Special al Juriului: Dinu Huminiuc Premiul Special al Juriului: Violeta Dinu |
OrganizatoriJuriulConstantin Catargiu, Valentin Ciucă, Nicolae Suciu, Sponsori |
Evenimentul cultural aflat la cea de-a XII a ediție, Bienala Națională de Artă “Lascăr Vorel” reunește sub semnul libertății de expresie și exprimare artistică lucrări de pictură, grafică și sculptură, opere ale artiștilor plastici din importante centre culturale ale țării. Eterogenă în conținut, expoziția bienalei întrunește lucrări ale artiștilor plastici din România, reprezentanți ai diferitelor generații, cu preocupări dintre cele mai diverse și de substanță, vizând genuri artistice care definesc abordări vizuale începând cu zona tradiționalului, informalului, sau postări în zona postmodernismului. Continuitatea este cuvântul de ordine după care organizatorii se orientează în derularea acestui eveniment, meritorie fiind contribuția reprezentanților Fundației “Vorel”, Consiliului Județean Neamț, Uniunii Artiștilor Plastici, Muzeului de Artă și Muzeului de Istorie din Piatra-Neamț. Totodată nu putem să neglijăm rolul sponsorilor, prin care evenimentul în cauză câștigă și va câștiga în prestanță, facilitând totodată calitatea organizatorică, prin premiile acordate și mediatizarea la care și-a adus contribuția și mass-media nemțeană. Fără lăudabila implicare a iubitorilor de frumos și a creatorului, evenimentul nu ar fi existat iar ținutul nemțean ar fi fost mai sărac, mai puțin informat din perspectiva accesului direct la creația artistică din România. La cât mai multe ediții în favoarea actului artistic de bună calitate! Prof.dr. Constantin Catargiu |
|
Un brand cultural pentru România:
|
|
Bienala Lascăr Vorel – longevitate și valoareAjunsă la cea de a douăsprezecea ediție, Bienala de Artă Lascăr Vorel generează inevitabile nostalgii. Primele ediții din anii anterevoluționari, marcate de prezența în jurii a unor artiști notorii originari din Piatra Neamț sau doar stabiliți la Piatra Neamț au însemnat, de fapt, o relansare a artiștilor locali, angajați într-o competiție valorică unde din ce în ce mai multe nume cu greutate în arta românească contemporană au ținut să fie prezente. Doamnele Iulia Hălăucescu, Simona Vasiliu Chintilă, criticii de artă Amelia Pavel și Marina Preutu, Gheorghe Bunghez și semnatarul acestor considerații au făcut din Bienală, alături de alte nume sonore în plastica românească, un eveniment ce a depășit, în timp, inevitabilul complex al provinciei. Cea de a XII-a Bienală, deschisă la Muzeul de Istorie, după precedentele succese unde Fundația Lascăr Vorel a avut un rol moral și spiritual decisiv, continuă un parcurs stenic și onorat de o prezență din ce în ce mai reprezentativă pentru starea și evoluția artelor românești contemporane. Varietatea propunerilor artistice, calitatea acestora, au generat o simbioză între generații, fiecare artist selectat fiind motivat de nevoia de afirmare – în special tinerii creatori –, dar nici consacrații nu au ezitat să prezinte lucrări care să-i definească cât mai convingător. Evident că o asemenea ofertă, diversă stilistic și omogenă valoric, impune riguroase criterii estetice și eliminarea cu totul judecății de gust în favoarea judecății estetice. În ansamblu, temporara republică a artelor, a oferit unui public fidel și interesat, un veritabil spectacol vizual, diversitatea de opțiuni stilistice fiind premisa unui înalt nivel de interes și de subiective opțiuni. Prezența în juriul Bienalei a unor universitari de renume, cum ar fi Constantin Catargiu sau Nicolae Suciu și alții asemenea a ridicat ștacheta exigențelor valorice în beneficiul unor elective aprecieri colective sau individuale. Spațiul de expunere a fost, desigur, neîncăpător în raport cu numărul de lucrări trimise spre jurizare și a determinat o prealabilă selecție, urmată de aceea, mult mai complexă, a lucrărilor admise în expoziție. Asemenea realitate confirmă notorietatea de care se bucură bienala nemțeană, așteptările artiștilor interesați de locul pe care-l ocupă în mentalul publicului și al criticilor și istoricilor de artă. Configurația sălilor de expunere a permis structurarea pe genuri artistice, dar nu au lipsit inserțiile sculpturii, de pildă, în contextul sălii centrale, unde pictura a dominat. Trebuie însă subliniată fără echivoc oferta graficienilor din rândul cărora s-a detașat Atena Simionescu, artist și universitar a cărei creație circulă în țară, dar și în tot spațiul cultural european. Faptul a avut în anii tineri numeroase contingențe cu Piatra Neamț, satisfacția pietrenilor a fost cu atât mai mare. Modernitatea tipului său de expresie, vivacitatea traseelor grafice, motivate de o veritabilă filosofie a simbolurilor îngemănate, a metaforei plastice și a ductului seducător, iată motivații imediate pentru importantul premiu ce poartă numele lui Lascăr Vorel. Tot din sfera graficii a alb-negrului s-a detașat și Suzana Fântânaru, precum și mai tânăra Kalman Eniko, cea care a obținut premiul pentru grafică. Cunoscutul și apreciatul pictor Constantin Tofan, universitar notoriu care conduce Filiala Iași a Uniunii Artiștilor Plastici, a fost desemnat unanim pentru Premiul pentru Pictură. Accesul artistului la ideea de structură, la arhitecturi imaginare prin desprinderea de realul tangibil în favoarea unor ficționale realități confirmă o vocație și o carieră ajunsă acum la zenit. Tot școlii ieșene îi aparține și mai tânărul nostru confrate Felix Aftene, artist deschis către pulsiunile intime ale imaginației unde suprarealul generează universuri paralele. Impecabil din perspectiva stilului și a soluțiilor originale, el a devenit deja un reper al modernității mereu în mișcare axiologică. Sculptura, variată și consonantă cu spiritul timpului, face din volumele încărcate de sens nu atât volumetrii robuste, ci doar note de jurnal intim unde formele, efilate sau plate, permit inserturi de alte materiale, ceea ce primează fiind ideea și sensul polisemantic al metaforei. Nu întâmplător, Onisim Colta, artist titrat și cu o bună recunoaștere națională și europeană a reținut îndelung interesul privitorilor. Arta lui ține de gravitatea unor concepte cu care operează în planul înnobilării mesajului spiritual spre a comunica câte ceva despre om și univers, individ și colectivitate, comunicare și însingurare... Cu reală satisfacție am identificat în ansamblul compozițional al selecției lucrări semnate de Violeta Dinu, artist care face din dialogul cu natura și cu ea însăși un colocviu despre natură și spirit, universul formelor materiale și visarea ca propensiune către ideal. La rându-i, Dinu Huminiuc, pictor și grafician deopotrivă, valorifică prin inteligența plastică de care dispune o relație dintre dimensiunea bizantină a scenelor religioase și sintezele unor compoziții reflexiv desprinse de contingent. Privită desigur prin ecranele subiectivității care se dorește obiectivată, constatăm cu satisfacție că ediția din acest an a Bienalei Lascăr Vorel are dimensiunea unui eveniment național prin cuprindere românească și europeană prin vocație creatoare. Ideea de valoare aidoma au confirmat-o artiștii și un public pietrean care nu se dezminte în statornicia cu care știe să facă din cultură, permanent, un act de normalitate... Valentin Ciucă |
|
Site realizat în cadrul proiectului derulat de Fundația "Vorel" Piatra Neamț cu sprijinul Consiliului Județean și Consiliului Local Piatra Neamț prin programul de finanțare nerambursabilă în anul 2011 |
|
Realizarea acestui proiect cultural s-a făcut în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Neamț și Muzeul de Artă Piatra Neamț |
©2011-2012 Fundația "Vorel" Piatra Neamț; toate drepturile rezervate.
Foto © 2011 Florin Mihai; toate drepturile rezervate.